la mare...la soare

Dupa un an nesfarsit de munca, a venit si binemeritatul concediu de 7 zile; cam putin, intr-adevar, dar e mai bine decat deloc. Destinatia aleasa : "minunata" plaja de la Costinesti. Echipajul : trei romani si un austriac. Cum am ajuns la Costinesti, ne-am dus la prima vila care ne-a sarit in ochi, Raissa (lenea de a mai cauta era mult prea mare). Am platit cam 55 de lei/persoana pe zi. In fine, vremea a fost superba, a fost si distractie...cam tot ce ai putea dori de la mare :) In prima zi am fost la Megadiscoteca Tineretului. Muzica nu era cine stie ce, dar dupa cateva sticle de wisky si vodca, deja nu mai conta :) Norocul nostru era ca facusem rezervare din timp, astfel ca nu a trebuit sa stam la o coada de cateva sute de persoane. Unul din prieteni, deja luat de bautura, ne "introduce" in discutie cu vreo 3 fete, singure, venite tocmai de la Timisoara. Distractia se prelungeste pana pe la vreo 5 dimineata, moment care se incheie cu un tun de spuma pe toata lumea. A fost ok. A doua zi, ne miscam fundurile pana la Ring, tot in Costinesti. Acolo, dupa multe tentative, gasim si o masa si iar bautura nelimitat. Aici s-a intamplat ceva ce nimeni nu credea ca este posibil : concurs de masurat "instrumentele" cu sticla de Balantines. Baietii, dupa ce s-au urcat in ring si s-au imbatat putin, incurajati de Dj, au inceput sa renunte la tot ce era pe ei si maestrul Geo Da Silva, folosind niste manusi chirurgicale, a inceput sa le masoare constiicios "trompetele" baietilor. Cred ca asta a fost momentul culminant pentru ca audienta, in special fetele, erau fixate pe locul respecrtiv cu aparatele foto si toate nebuniile. Austriacul asta care a fost cu noi a zis ca nu a vazut in viata lui asa ceva ..."Dick contest", cum zicea el :) Eu ce sa zic, asta e Romania, orice se poate intampla. A urmat apoi si concursul la fete, care s-a soldat decat cu vreo doua sutiene aruncate, ceea ce n-a fost cine stie ce, avand in vedere ca pe plaja, toplessul era la mama lui :) In fine, destrabalare si aici, apoi pe la vreo 7 dimineata se sparge si petrecerea. Somn de voie pana dupa-amiaza. Spre seara, ies cu un prieten sa mergem sa mancam ceva. Pot sa zic ca servirea pe aici e praf. Oricat de intelegator as fi eu, avand in vedere ca lucrez in domeniu, aici a fost sub orice critica. Spaga pe care am lasat-o a fost mai mult din respect pentru meseria asta, ca ospatarii praf. In fine, luam vreo doua pizza la pachet si apoi ne indreptam spre vila. Pe plaja, exact langa apa, se plimba o tipa. Eu zic...hai sa vedem ce e cu fata asta pe aici, caterinca...una alta...Ce pot sa zic, fata era rupta, abia se mai tinea pe picioare. Se baga prietenul asta al meu cu ea in seama...si nu a avut nevoie de mult timp ca sa-i castige increderea. Cand am vazut-o in starea asta, ni s-a facut mila de ea...efectiv nu mai putea sa stea pe picioare. Stiu ca multi in situatia asta n-ar fi ezitat sa profite de fata, mai ales ca era si frumusica si dotata :) Am convenit s-o ducem acasa, si dupa multe incercari am reusit. Cei cu care era se speriasera toti pentru ca o cautau de ceva timp. Initial, s-au uitat urat la noi...Cine sunteti voi...etc era normal avand in vedere situatia. Dar noi le-am explicat linistiti ca nu s-a intamplat nimic si ca a fost foarte norocoasa ca a dat peste noi. Acum stai si te gandesti, chiar nu era de facut nimic frate in cazul ala. Sa incerci sa tavalesti o tipa beata...mai bine te dai batut. Te lupti cu morile de vant. Mai bine e sa fie ambii in cunostinta de cauza si senzatiile sunt mult mai ok.Dupa ce le-am incredintat fata, am plecat si noi, recompensati cu bere de la prietenele fetei. Ultima zi, seara Liberty Parade, cea pe care o astepta toata lumea. Eu, sincer, nu ma dau in vant dupa asa ceva, am mers doar pentru ca era prima data si vroiam sa vad pentru ce se entuziasmeaza atata lume. Pot sa zic ca nu a fost cine stie ce si mi s-a parut o tampenie. Dupa ce am trecut de vreo trei intrari, printre zeci de mii de oameni ajungem aproape de scena. Nimic impresionant decat muzica house, care, dupa parerea mea, te imbecilizeaza. Dupa o ora am si plecat si mi-am bagat picioarele in parada lor . Ultima zi am petrecut-o pe plaja. Apa frumoasa, soare puternic, toate ingredientele necesare pentru o odihna binemeritata. Ce pot sa zic, au fost patru zile superbe si mult mai multe lucruri s-au intamplat decat am povestit eu acum. Lucruri pe care nu tin nevoia neaparat sa le marturisesc aici :) Oricum, a fost frumos. Am cheltuit vreo 1000 lei de persoana in astea patru zile si pot sa zic ca a fost destul de ok.

mda...sistemul

Din ciclul ”Aventuri pe Ratb” o sa vorbim in continuare de o intamplare petrecuta, unde altundeva decat intr-unul din mijloacele de transport in comun ale capitalei. Ma indreptam spre facultate si eram cu inca un prieten care mergea tot in directia aia. Ne urcam in tramvai, cred ca 55 si dupa vreo 3,4 statii urca si „nasii” ratb-ului. Eu ma uitam tot timpul dupa ei prin statii (aveam abon.dar prietenul asta al meu nu avea) si sunt putin surprins cand vine unu si incepe sa ceara biletele la control. Adevarul era ca imi paruse suspect de la inceput dar cum era singur ( pe celalalt nu il vazusem, asta facea cat doi ) nu am luat in seama. Cand ajunge si la tovarasul meu de calatorie asta nu avea bilet. In momentul ala incepe o lupta psihologica intre controlor si „raufacator”. I se cere sa se legitimeze, i se face un control superficial dar degeaba. Eu i faceam semn sa coboram la urmatoarea dar probabil ca era prea prins in actiune. Schimbul de discutii se prelungeste fara rezultat, se pare ca tipul asta era cel mai al dracu din tagma lui. Vede ca nu reuseste asa si incepe sa ameninte ca suna la politie. In cele din urma face un apel la politie ( imaginar ) crezand ca a reusit sa-si intimideze adversarul. Dar nici prietenul asta al meu nu se lasa mai prejos. A incercat sa-l mituiasca cu o iconita :)) ca e student, ca e criza si cate si mai cate mai mult spuse la caterinca. Ajung la capat de linie si controlorul isi blocheaza victima sa nu poata cobori si apoi asteapta sa se inchida usile ca sa ramane numai ei doi. Aici incepea sa se ingroase gluma. Dar nu ii reusise stratagema pentru ca stateam in usa ca sa nu se inchida.Stiam ca de data asta o sa faca ceva pentru ca mai avusesem intamplari din astea si ma ofticam mereu ca nu vroia sa ia atitudine dar acum a reusit sa-si bata joc de sistem. Dupa ce se smuceste de cateva ori din bratele „nasului”, lumea incepe sa se revolte si sa strige sa lase baiatul in pace. Ma pregatisem si eu sa intervin daca ala insista cu sechestrarea lui. Controlorul nu stia ce se intampla, era pierdut , vedea ca toti il injura si tipa la el si i-a dat drumul ofticandu-se de mama focului (in 20 de ani sunt in meseria asta si nimeni nu mi-a scapat, zicea el, pana sa se ajunga aici). Se pare ca asta a fost cel mai rau dintre toti, tocmai de asta si victoria a fost mai mare. Si am ajuns la concluzia ca, efectiv, nu are ce sa-ti faca. Asta e sistemul, cu parti bune si parti rele.

Hurt...

Mergeam spre serviciu, afara -18 grade (cel putin ) si la un moment dat aud muzica...cand ma uit mai bine vad in intersectie un tip cu geamurile lasate la masina si asculta la casetofon muzica la maxim. Imediat mi-am inchipuit ca e vorba de manele...de obicei cocalarii au apucaturi de genul asta dar nu...era vorba de o melodie de suferinta de-a lui Christina Aguillera, una in care plange si tipa etc. Imediat am inceput sa-l compatimesc pe baiatul ala, zic : uite domne, cat sufera asta, si indura stoic un frig de -18 grade in masina fiind, dar cu geamurile lasate si in maneca scurta. Probabil ca el cunostea un aforism de-al lui Noica, potrivit caruia bucuria cuiva e numai a lui, dar suferinta unuia este impartasita si de altii si vroia sa suferim impreuna cu el. Ei bine, a reusit :)

Goana dupa fericire

Se pare ca am intrat in febra sarbatorilor. Am inceput sa fim bombardati peste tot de reclame si melodii in ton cu sarbatorile, tot felul de reduceri pe care le fac bancile special pentru aceasta ocazie si multe alte lucruri menite sa-i prinda in plasa pe cei creduli si sa-i indatoreze. Niciodata, sau, cel putin, de cand am inceput sa rationez nu mi-au placut sarbatorile astea (nici macar crestine nu sunt, fiind la origine, imprumuturi pagane). Da, mi se invoca tot felul de motive bune, cel mai frecvent fiind cel de apropiere intre membrii familiei, care are loc doar in perioada asta. Pai, daca tu astepti un an de zile sa te vezi cu ai tai, daca ai nevoie de o sarbatoare care sa-ti spuna ca e momentul sa-ti vizitezi familia, atunci chiar esti trist. Plus, ca, folosind paravan aceste sarbatori, se incearca jecmanirea efectiva a oamenilor, care sunt prostiti si se chinuie sa simta emotia acestor sarbatori (care se lasa asteptata, fiind aproape inexistenta). Iar reclamele pe aceasta tema sunt intotdeauna puse intr-o lumina favorabila, peste tot numai oameni fericiti, cadouri, multa bucurie etc. si nici macar o idee de negativism nu se lasa sesizata. Si eu mor pe astia, pentru ca nu e adevarat deloc ceea ce ne prezinta ei si cei mai afectati sunt tot oamenii simpli, care isi duc traiul de pe o zi pe alta;
oameni care se lasa condusi de ceea ce le spun reclamele, TV-ul, ziarele (in general, mass-media). Cel mai trist e dupa ce trec sarbatorile astea, atunci cand tragi linie si faci un bilant si incepi sa-ti smulgi firele de par din cap (alea care ti-au mai ramas) si te zbati tot anul sa scoti camasa pe undeva si cand aproape reusesti sa te restabilesti, hop, vin sarbatorile si o iei de la capat. Cand eram mai mic, desi nu ma omoram dupa Craciun si alte sarbatori din astea ridicate in slavi, totusi, imi placeau mult desenele animate pe tema asta. Si acum imi aduc aminte cu placere de ele. Cred ca erau cele mai sincere si aratau cel mai bine cum ar fi trebuit sa se comporte oamenii si sensul adevarat nu se pierdea. Acum realizez chestia asta, vazand cat de multe s-au schimbat. Asta e, viata merge inainte, cu sau fara noi. Si, daca o sa ma viziteze vreo fantoma in noaptea de Craciun, o sa am la mine niste sare si ceva metal :)

Gargoyle - Andrew Davidson

Din intamplare, nici acum nu-mi amintesc, am auzit de o carte ale carei drepturi de difuzare au fost cumparate de o editura autohtona pentru suma de 20ooo euro, ceea ce, pentru Romania, este o suma foarte mare platita pentru o carte. Dupa mai multe cercetari, am aflat ca este vorba de tanarul scriitor Andrew Davidson ( 40 ani, dar tanar in sensul de novice intr-ale scrisului ), cu al sau roman, Gargui ( prefer varianta engleza a titlului si anume Gargoyle - parca suna mai bine ) . Pentru ca era mare curiozitatea, am decis sa merg la o librarie si astfel am ajuns acasa cu un exemplar din acel roman. L-am citit destul de repede, probabil ca aici are un plus autorul, pentru ca are un scris cursiv, care nu te plictiseste.
Ce pot sa spun, cartea e destul de interesanta, are cateva povestiri non-fictive frumoase si cu siguranta ca va placea fetelor foarte mult. Probabil ca autorul si-a ales ca public-tinta femeile, introducand in al sau roman destul de multe chestii romantice menite sa impresioneze cam orice fetiscana.
Care este firul narativ al romanului ? Un tip foarte aratos ( nu are un nume ), actor de filme porno si bine dotat sexual ( sa fie vreun complex al autorului ? hmmm) , are cam tot ce-si poate dori pana cand un accident nefericit ii provoaca arsuri peste majoritatea corpului, desfigurandu-l si transformandu-l, probabil, intr-un Gargoyle ( metaforic ). In timp ce el statea pe patul de spital si isi imagina tot felul de metode de sinucidere, se trezeste cu o tipa, Marianne Engel, care sustine ca ei doi au fost iubiti in trecut, in Germania medievala. Aceasta incepe apoi sa-i istoriseasca tot felul de povesti de iubire din vreo 4 tari, intr-un stil ce aduce a 1001 de Nopti. Tipul ars nu stie ce sa creada si, cel mai probabil, o considera schizofrenica, dar, pe parcursul cartii, o sa-si schimbe parerea. Finalul mi s-a parut cel mai ok si putin neasteptat. Si cam aici ma opresc cu descrierea. Daca vi se pare interesanta, nu va ramane decat sa o cititi.
Dupa o mica cercetare despre aceasta carte, am aflat ca autorul a lucrat la ea timp de 7 ani si a reusit performanta de a vinde manuscrisul inainte de publicare. Din cate am inteles, cartea era de 10 ori mai mare decat forma actuala ( si asa are vreo 500 de pagini ), dar autorul a trebuit sa mai taie din ea pentru ca nimeni nu vroia sa o publice ( poate ca omul vroia sa scrie a doua Biblie, cine stie ). Romanul s-a bucurat de o inalta mediatizare prin mass-media, ajungand sa fie comparat cu Pacientul englez sau Numele trandafirului. Dupa parerea mea, s-a exagerat putin...cam mult cu aceste asocieri, probabil mai mult pentru marketing. Cartea nu este o capodopera a modernitatii, dl Andrew Davidson nu a redefinit scriitura moderna si nici n-a adus cine stie ce noutati, insa ideea e ca nu s-a facut de ras cu prima sa carte (Pe alocuri, chiar mi-a placut). Cine stie, poate o sa scrie din ce in ce mai bine.
Revenim pe planul realitatii. Zilele astea, am avut placerea de a participa la lansarea oficiala a acestui roman, in incinta librariei-ceainarii-bar, Carturesti. Foarte ok conceptul acestei librarii si are o atmosfera aparte. Am fost pentru prima data si am ramas impresionat. Un loc simplu, fara fite, unde poti sa te relaxezi citind sau cumparand carti, cd-uri sau mai stiu eu ce. Dar sa revenim la ale noastre. Am ajuns cu un prieten mai devreme si ne tot invarteam pe afara pana am descoperit ca intrarea in sub-Carturesti era din exterior, pe partea cu editura Adevarul ( unde stateau oamenii la coada ca pe vremea lui Ceausescu ). Noi ne facusem rezervare, nestiind ca nu era neaparat necesar, gasind destule locuri atunci cand am intrat. In paralel, la teatrul Odeon venise si "marele" scriitor Salman Rushdie ( mai mult celebru pentru scandalul cu islamistii decat pentru scrierile sale, dar trebuie neaparat sa citesc si eu ceva scris de acesta ).
Pe la ora 19:00, daca nu ma insel, isi face aparitia Andrew D., in compania ambasadorului Canadei, a sotiei acestuia si, desigur, a domnisoarei Maria Dinulescu (un motiv in plus pentru a veni la acest eveniment cultural). Ce pot sa spun, ca om, este foarte ok tipul. Nu mi s-a parut ca ar fi cu nasul pe sus, ci glumet si o fire deschisa cu care se poate discuta. Dupa ce Maria Dinulescu a citit un fragment mai marisor din carte ( am avut la un moment dat impresia ca citeste un pornău, dupa cum exclama, ea vorbind insa de mancare, spre dezamagirea tuturor :)), autorul a raspuns la cateva intrebari ale publicului si apoi a oferit carti celor cu intrebarile. A fost un moment putin penibil, cand a ramas cu vreo 5 carti pe care trebuia sa le dea, insa Davidson s-a descurcat si totul a iesit ok. La final, a urmat o mica sesiune de autografe, si astfel m-am ales cu doua autografe pe cartea mea : unul de la Andrew D. si celalalt de la Maria Dinulescu ( lasam comentariile rautacioase pentru alta data - a fost super draguta ) . Va las in compania catorva poze de la fata locului si a unor filmulete .









http://www.youtube.com/watch?v=PuZmTjzSWm4

http://www.youtube.com/watch?v=fZxZTS1gntA

sa traim bine :)

In cele ce urmeaza o sa vorbim putin de politica, sper sa nu va plictisiti :)

In perioada alegerilor, ca de obicei, fiecare incepe sa promite cate-n luna si in stele. Aceeasi abureala electorala si noi punem botu' de fiecare data, ca niste catelusi ascultatori care spera sa primeasca osul ;) Si majoritatea, cu mic cu mare incepand de la 18 ani se omoara sa prinda loc la votare. Nu am inteles niciodata faza cu statu' la coada. Numai romanilor li se intampla, cand vad o coada se baga si ei printre randuri dar, de fapt, habar n-au pentru ce asteapta. In fine, sa vedem cele mai interesante sloganuri electorale : Vom incepe cu (probabil) viitorul presedinte si anume Traian Basescu aka Popeye Marinarul. Dumnealui vine cu ceva de genu : "De ce le e frica nu scapa", urmat de figura sa menita sa descurajeze. Asta suna a ceva genu' Nightmare on Elm Street, unde iti era frica sa adormi sa nu te viziteze un kelios cu palarie si niste "unghii" mai mari. Ne-a prostit un mandat, o sa ne prosteasca si mandatul asta daca castiga si tot asa, asta e viata. Eu unu am invatat de la Ion Creanga (Harap-Alb) sa nu am incredere in omul span(chel) si rosu :) prin urmare a iesit de pe lista mea dl Basescu.

vedeti vreo asemanare ?

Pe de alta parte, dl Geoana, supranumit Prostanacul (foarte sugestiv )vine din urma cu "sa ramanem uniti" bla bla si tot timpul e inconjurat de lume prin postere. Probabil vrea sa dea impresia de solidaritate si sa arate ca toata lumea e cu el. Dar problema e ca si-a ales prost sustinatorii. Intr-un poster e prezentat avandu-i in spate pe renumitii Iliescu, Hrebenciuc, Nastase, Vanghelie, Voiculescu si Vintu (adica exact coruptia absoluta). Pai cu asa oameni, mai degraba transmite mesajul : Nu-l votati pe Geoana! Mai mult un slogan anti-Geoana.Se pare ca nu a stat degeaba dumnealui, lansand si o carte intitulata "Incredere", prin care incearca sa ne spele putin creierasele, oferind-o gratuit. (cum sa nu) Desi pare nevinovat, nu ma convinge. Probabil si pentru faptul ca in cativa ani o sa ajunga la fel ca adversarul sau politic, tinandu-se in cateva suvite de par (si iarasi revenim la povestea lui Harap Alb)

Se pare ca au aparut tot felul de candidati la presedintie, cu tot felul de mesaje interesante. Cred ca cel mai aproape sa ma convinga a fost dl Eduard Manole. Habar n-am cine e, dar omul e pus pe fapte mari, sau asta vrea sa ne lase sa credem. "Va puteti imagina Paradisul?" ne intreba pe site-ul sau, avand o postura ce aduce a pastor evanghelic , gata sa ne primeasca pe toti in bratele dumnealui :) Aveti incredere? Dl Manole ne asigura ca este roman si nu este de vanzare (pleonasm )si ca vrea sa ne dea tara inapoi (asta chiar imi da sperante )

Pare credibil omu' asta ?! hmmm

Un alt candidat care se pare ca nu a prea avut noroc este dl doctor Sorin Oprescu, cu al sau "Hai Romania". Sincer, nu stiam ca e microbist. O noutate o constituie si steaua albastra, ce aduce mai degraba a steaua lui David, simbolul evreilor.( O fi evreu ? )Poate se asteapta sa fie votat de microbisti, insa la ce rezultate deosebite avem in lumea sportului, in special fotbal...mai bine sa se abtina de la candidatura iar in ce priveste evreii, nu cred ca sunt atat de multi incat sa conteze voturile lor. Oricum, nu a facut nimic ca primar decat sa dea sperante aiurea ( nu asta fac toti, de altfel). Probabil ca a observat ceva in neregula cu sloganul dumnealui, pentru ca, pe ultima suta de metri a devenit HAI ROMANIA...la vot. Mda, a murit si ultimul microbist adevarat. Deh, ne reprofilam pe altceva.
insemnat !

Incheiem aceasta introspectie plictisitoare in lumea politicii prezentandu-l pe Brad Pitt de Romania, dl Crin Antonescu. Desi nu prea am ce sa-i reprosez, nu-mi transmite decat ca dintre doua rele, el este raul cel mai mic ( intelegeti ce vreau sa spun?). Probabil ca pare o alternativa viabila. Ramane de vazut. Oricum, urata faza in care se imbratisa cu "Prostanacul".

eee, hai nu chiar Brad Pitt, dar pe undeva pe acolo ...;)

Ce-si doresc femeile

In sfarsit a venit momentul mult asteptat de toata suflarea masculina in care se va dezvalui odata pentru totdeauna ce anume isi doresc femeile. (pana si lui Mel Gibson o sa-i para rau ca s-a epilat si s-a imbracat in haine de femei cand putea sa mai astepte putin... ) Raspunsul la aceasta intrebare o sa ni-l ofere...desigur o femeie (cine altcineva)...printr-o melodie cu un mesaj destul de criptat, avand nevoie de o minte sclipitoare pentru a-l descifra :) Dar, cum masculii cauta in permanenta tehnici de doborare a prazii, desigur ca nu au ramas indiferenti la mesajul tinerei sperante a muzicii mondiale. Hai sa nu mai prelungim suspansul si sa o prezentam pe domnisoara Melanie Fiona, cu a sa melodie geniala "Give it to me right" (deja titlul e destul de sugestiv si ne pregateste mental pentru dezvaluirile ce vor urma; in traducere "Da-mi-o bine" ! :)) ). Haideti sa vedem ce anume isi doreste aceasta tanara :
"Ok ok el are numarul meu (nu se specifica ce numar,noi banuim ca cel de telefon ),
nu ma poti avertiza asa ca uite-ma aici
ori faci sa merite timpul (ca am venit la tine)
ori uita-ma. (simplu si la obiect)

Bla bla...nu sunt nevasta nimanui (cel mult amanta...deah)
Dar cand vreau, cand O vreau ( atentie mare la acest O )
Ar fi bine sa fii pregatit ( ceva gen lock and load...the gun )

Nu O vreau tot timpul, ( pacat ! )
Dar cand O am ( atentie...imprumutata, desigur)
Ar fi bine sa fiu satisfacuta...(timpul meu e pretios,nu se poate irosi)
Asa ca da-mi-O bine
Sau nu mi-o da deloc ( mi se pare corect )

Nu cred ca intelegi ( nici eu )
Cat de important e pentru mine sa gasesc
Un barbat care crede ca poate ( e important sa ai si multa credinta in chestia asta )
Asa ca da-mi-O bine
Sau nu mi-o da deloc. ( Acest O revine ca un laitmotiv...)

Uneori, ma astept ca sa devii
Barbatul din fanteziile mele ( ceva gen. Zburatorul )
Deci daca nu poti s-o faci cum trebuie
Atunci renunta ( e prea mare efortul...dar merita! )

Bla bla...azi nu te las sa pleci nicaieri
Ar fi bine sa "inscrii"( o invitatie de la portar catre o "poarta" descoperita )
Stii deja ce-mi place ( dap...acum stim toti )
De ce nu accepti ? (nu stiu...poate mediul familial a contribuit la asta)

Bla bla, se repeta ideea de baza cu Dat-u'
Deci nu cred ca intelegi,
Daca nu ma poti satisface (aici pune punctul pe i...sau pe G, dupa caz )
Stiu pe cineva care poate (aici seamana putina discordie...hmm...are pe cineva care POATE)
Asa ca da-mi-O bine
Sau nu mi-o da deloc. ( inca odata, misteriosul O )

Da-mi-O bine
Da-mi-O bine
Da-mi-O bine
Sau nu mi-O da deloc ( nu va lasati inselati...acea repetare are rolul de a intipari bine mesajul
in minte...observam ca domnisoara s-a saturat de mesaje subliminale,
ceea ce explica intr-un fel putina disperare, devenind mai directa)

In concluzie, aruncati toate cartile si ziarele care dau sfaturi in ce priveste relatiile de cuplu, nu sunt bune de nimic...raspunsul se afla chiar aici . Este acel "O" misterios . Daca reusiti sa descifrati semnificatia acelui "O", aveti si raspunsul la intrebarea ridicata in titlu, un raspuns oferit in mare parte de catre domnisoara Melanie Fiona. Personal, melodia cred ca ar trebui interzisa minorilor deoarece are continut explicit care poate dauna dezvoltarii armonioase a minorilor si poate perverti mintea acestora :P

p.s. Multumim Echipei de traducatori profesionisti UOTYKHUFGCHKFG care a ajutat la decodarea respectivei
melodii,prin saptamani de cercetari, fara ajutorul lor neputand reusi in aceasta curajoasa
initiativa.

p.p.s. Personajul din acest articol este fictiv. Orice asemanare cu persoane reale este intamplatoare ! :D