Goana dupa fericire

Se pare ca am intrat in febra sarbatorilor. Am inceput sa fim bombardati peste tot de reclame si melodii in ton cu sarbatorile, tot felul de reduceri pe care le fac bancile special pentru aceasta ocazie si multe alte lucruri menite sa-i prinda in plasa pe cei creduli si sa-i indatoreze. Niciodata, sau, cel putin, de cand am inceput sa rationez nu mi-au placut sarbatorile astea (nici macar crestine nu sunt, fiind la origine, imprumuturi pagane). Da, mi se invoca tot felul de motive bune, cel mai frecvent fiind cel de apropiere intre membrii familiei, care are loc doar in perioada asta. Pai, daca tu astepti un an de zile sa te vezi cu ai tai, daca ai nevoie de o sarbatoare care sa-ti spuna ca e momentul sa-ti vizitezi familia, atunci chiar esti trist. Plus, ca, folosind paravan aceste sarbatori, se incearca jecmanirea efectiva a oamenilor, care sunt prostiti si se chinuie sa simta emotia acestor sarbatori (care se lasa asteptata, fiind aproape inexistenta). Iar reclamele pe aceasta tema sunt intotdeauna puse intr-o lumina favorabila, peste tot numai oameni fericiti, cadouri, multa bucurie etc. si nici macar o idee de negativism nu se lasa sesizata. Si eu mor pe astia, pentru ca nu e adevarat deloc ceea ce ne prezinta ei si cei mai afectati sunt tot oamenii simpli, care isi duc traiul de pe o zi pe alta;
oameni care se lasa condusi de ceea ce le spun reclamele, TV-ul, ziarele (in general, mass-media). Cel mai trist e dupa ce trec sarbatorile astea, atunci cand tragi linie si faci un bilant si incepi sa-ti smulgi firele de par din cap (alea care ti-au mai ramas) si te zbati tot anul sa scoti camasa pe undeva si cand aproape reusesti sa te restabilesti, hop, vin sarbatorile si o iei de la capat. Cand eram mai mic, desi nu ma omoram dupa Craciun si alte sarbatori din astea ridicate in slavi, totusi, imi placeau mult desenele animate pe tema asta. Si acum imi aduc aminte cu placere de ele. Cred ca erau cele mai sincere si aratau cel mai bine cum ar fi trebuit sa se comporte oamenii si sensul adevarat nu se pierdea. Acum realizez chestia asta, vazand cat de multe s-au schimbat. Asta e, viata merge inainte, cu sau fara noi. Si, daca o sa ma viziteze vreo fantoma in noaptea de Craciun, o sa am la mine niste sare si ceva metal :)