Dincolo de Bine si de Rau: Gargoyle

Din intamplare, nici acum nu-mi amintesc, am auzit de o carte ale carei drepturi de difuzare au fost cumparate de o editura autohtona pentru suma de 20ooo euro, ceea ce, pentru Romania, este o suma foarte mare platita pentru o carte. Dupa mai multe cercetari, am aflat ca este vorba de tanarul scriitor Andrew Davidson ( 40 ani, dar tanar in sensul de novice intr-ale scrisului ), cu al sau roman, Gargui ( prefer varianta engleza a titlului si anume Gargoyle - parca suna mai bine ) . Pentru ca era mare curiozitatea, am decis sa merg la o librarie si astfel am ajuns acasa cu un exemplar din acel roman. L-am citit destul de repede, probabil ca aici are un plus autorul, pentru ca are un scris cursiv, care nu te plictiseste.
Ce pot sa spun, cartea e destul de interesanta, are cateva povestiri non-fictive frumoase si cu siguranta ca va placea fetelor foarte mult. Probabil ca autorul si-a ales ca public-tinta femeile, introducand in al sau roman destul de multe chestii romantice menite sa impresioneze cam orice fetiscana.
Care este firul narativ al romanului ? Un tip foarte aratos ( nu are un nume ), actor de filme porno si bine dotat sexual ( sa fie vreun complex al autorului ? hmmm) , are cam tot ce-si poate dori pana cand un accident nefericit ii provoaca arsuri peste majoritatea corpului, desfigurandu-l si transformandu-l, probabil, intr-un Gargoyle ( metaforic ). In timp ce el statea pe patul de spital si isi imagina tot felul de metode de sinucidere, se trezeste cu o tipa, Marianne Engel, care sustine ca ei doi au fost iubiti in trecut, in Germania medievala. Aceasta incepe apoi sa-i istoriseasca tot felul de povesti de iubire din vreo 4 tari, intr-un stil ce aduce a 1001 de Nopti. Tipul ars nu stie ce sa creada si, cel mai probabil, o considera schizofrenica, dar, pe parcursul cartii, o sa-si schimbe parerea. Finalul mi s-a parut cel mai ok si putin neasteptat. Si cam aici ma opresc cu descrierea. Daca vi se pare interesanta, nu va ramane decat sa o cititi.
Dupa o mica cercetare despre aceasta carte, am aflat ca autorul a lucrat la ea timp de 7 ani si a reusit performanta de a vinde manuscrisul inainte de publicare. Din cate am inteles, cartea era de 10 ori mai mare decat forma actuala ( si asa are vreo 500 de pagini ), dar autorul a trebuit sa mai taie din ea pentru ca nimeni nu vroia sa o publice ( poate ca omul vroia sa scrie a doua Biblie, cine stie ). Romanul s-a bucurat de o inalta mediatizare prin mass-media, ajungand sa fie comparat cu Pacientul englez sau Numele trandafirului. Dupa parerea mea, s-a exagerat putin...cam mult cu aceste asocieri, probabil mai mult pentru marketing. Cartea nu este o capodopera a modernitatii, dl Andrew Davidson nu a redefinit scriitura moderna si nici n-a adus cine stie ce noutati, insa ideea e ca nu s-a facut de ras cu prima sa carte (Pe alocuri, chiar mi-a placut). Cine stie, poate o sa scrie din ce in ce mai bine.
Revenim pe planul realitatii. Zilele astea, am avut placerea de a participa la lansarea oficiala a acestui roman, in incinta librariei-ceainarii-bar, Carturesti. Foarte ok conceptul acestei librarii si are o atmosfera aparte. Am fost pentru prima data si am ramas impresionat. Un loc simplu, fara fite, unde poti sa te relaxezi citind sau cumparand carti, cd-uri sau mai stiu eu ce. Dar sa revenim la ale noastre. Am ajuns cu un prieten mai devreme si ne tot invarteam pe afara pana am descoperit ca intrarea in sub-Carturesti era din exterior, pe partea cu editura Adevarul ( unde stateau oamenii la coada ca pe vremea lui Ceausescu ). Noi ne facusem rezervare, nestiind ca nu era neaparat necesar, gasind destule locuri atunci cand am intrat. In paralel, la teatrul Odeon venise si "marele" scriitor Salman Rushdie ( mai mult celebru pentru scandalul cu islamistii decat pentru scrierile sale, dar trebuie neaparat sa citesc si eu ceva scris de acesta ).
Pe la ora 19:00, daca nu ma insel, isi face aparitia Andrew D., in compania ambasadorului Canadei, a sotiei acestuia si, desigur, a domnisoarei Maria Dinulescu (un motiv in plus pentru a veni la acest eveniment cultural). Ce pot sa spun, ca om, este foarte ok tipul. Nu mi s-a parut ca ar fi cu nasul pe sus, ci glumet si o fire deschisa cu care se poate discuta. Dupa ce Maria Dinulescu a citit un fragment mai marisor din carte ( am avut la un moment dat impresia ca citeste un pornău, dupa cum exclama, ea vorbind insa de mancare, spre dezamagirea tuturor :)), autorul a raspuns la cateva intrebari ale publicului si apoi a oferit carti celor cu intrebarile. A fost un moment putin penibil, cand a ramas cu vreo 5 carti pe care trebuia sa le dea, insa Davidson s-a descurcat si totul a iesit ok. La final, a urmat o mica sesiune de autografe, si astfel m-am ales cu doua autografe pe cartea mea : unul de la Andrew D. si celalalt de la Maria Dinulescu ( lasam comentariile rautacioase pentru alta data - a fost super draguta ) . Va las in compania catorva poze de la fata locului si a unor filmulete .