Renasterea

Ideea despre aceasta postare mi-a venit discutand cu un prieten ( ca sa n-am probleme cu drepturile de autor :) ) . Nu stiu daca ati observat, dar tindem sa ne ascundem tot timpul, niciodata nu ne comprtam asa cum suntem cu adevarat. Avem o frica "morbida" de adevaratul caracter si incercam sa-l infrumusetam. Desi nu schimba cu nimic situatia, a devenit un obicei. Incercam sa parem ceea ce nu suntem pentru cineva de care ne place, pentru a fi apreciati, iubiti sau pur si simplu doar de dragul de a o face. Sa dau un exemplu...ma dispera chestia cu cititul cartilor in metrou sau in orice alt loc public, foarte tranzitat de oameni. De cand cu initiativa ziarelor autohtone de a promova cultura distribuind literatura, au aparut ca din pamant cititorii infocati. Nu stiu unde s-au ascuns pana acum, desi carti au fost tot timpul. Am impresia ca a devenit deja un trend...Vrei sa fii cool?citeste o carte de la Adevarul sau Jurnalul National in ratb sau metrou!Sa nu ma intelegeti gresit, asta nu e un lucru rau, dar problema e ca majoritatea o fac doar de fala, sa vada lumea cat de cultivati sunt. Si faza amuzanta e ca nici nu trebuie sa te chinui sa vezi ce citeste respectivul sau respectiva, pentru ca titlul e tot timpul la vedere. Nu stiu cum sunteti voi dar mie mi se pare cam tampita chestia asta si penibila. Eu ma vad citind intr-un cadru mai linistit, in care poti sa si intelegi ceea ce citesti. Parca vad situatia : sunt in metrou si citesc Dostoievski -Adolescentul (am dat un exemplu ) "Există suflete, ca să zic aşa, tocite de suferinţă, care toată viaţa lor au fost încercate (...) urmeaza statia Universitate cu peronul pe partea dreapta (...) care au îndurat nespus de multe dureri mari şi mici, (...)urmeaza statia Piata Unirii cu peronul pe partea stanga. Inchid cartea si fug repede spre cealalta magistrala...ajung la timp(...) precum şi nesfârşite necazuri, aşa încât au ajuns să nu se mai mire de nimic, nici măcar de o catastrofă cu totul neaşteptată (...)afara ploua, scot umbrela si astept autobuzul...ma urc in autobuz(...) şi mai ales care până şi înaintea sicriului fiinţei celei mai dragi, nu uită una din regulile atât de greu învăţate ale unei purtări cât mai linguşitoare faţă de oameni.
Ati inteles ceva ? Am citit o pagina intreaga si n-am inteles mai nimic...dar asta nu conteaza...important e ca il citesc pe marele Dostoievski si am o satisfactie cand lumea din jurul meu vede ce citesc si imi arunca o privire ceva mai atenta, incercand sa-mi faca un profil in minte. E ciudat, dar asta se intampla daca priviti cu atentie la acesti cititori infocati din mijloacele de transport in comun.